Deci…
● China a fost mult timp partenerul ideal pentru marile companii internaţionale care au găsit un loc unde să nu-şi bată capul cu prea multă legislaţie a muncii, fără sindicate sâcâitoare, fără pretenţii de ”pachete sociale”. În timp ce investeau, sub umbra ocrotitoare a unui regim pe care îl criticau, statele vestice păstrau standardele democratice de acasă în mânecă; ● China , după izbucnirea crizei, a trecut, în decurs de o lună, de la ”statul în declin” la ”salvatorul în vreme de pandemie”. În timp ce Beijingul este ”liderul unic – cel care furnizează răspunsul”, SUA sunt pe procedură de avarie. ”Diplomaţia măştii” funcţionează din Grecia până în Peru, trecând prin Italia, Japonia, Irak, Serbia, Spania. Cine are telefon roşu, direct cu Beijingul, are prioritate. Cei care aveau probleme cu tehnologia 5G, cu Huawei, s-ar putea să se mai (răz)gândească o dată;
● China poate folosi şi ”diplomaţia datoriilor”, iar statele care au făcut împrumuturi pentru a participa la Belt & Road Initiative (BRI), ”drumul mătăsii” în varianta Xi Jinping, vor simţi primele acest lucru. Nu vor fi singurele. Bugetele naţionale vor fi secătuite de ajutoarele sociale şi necesităţile re-pornirii economiilor. Pentru noi împrumuturi se vor uita la est. Suveranităţile naţionale ale unor state mai fragile financiar se vor disipa în faţa nevoii de bani. Modelul sri-lankez de pierdere a controlului infrastructurii portuare s-ar putea replica şi în alte părţi. O listă de potenţiale nume este deja publică: Djibouti, Tadjikistan, Kirghizstan, Laos, Maldive, Mongolia, Pakistan şi Muntenegru. O ţară NATO? Woops!
● China va folosi criza pentru a-şi promova propriul model, de stat şi de economie. Nu e clar dacă va încerca şi să exporte acest model sau dacă are nevoie doar de recunoaşterea globală a succesului acestuia. Nu e clar nici dacă va urma expansiunea sau reîntoarcerea în izolare. Ţara, imensă în resursă umană şi diferită în mentalitate organizaţională, îşi e suficientă sieşi. Căderea financiară a restului lumii ar putea bloca exporturile chineze şi obliga Beijingul să găsească soluţii în interior. E unul din scenarii;
● China deja produce aproape tot în domeniul farmaceutic. Dependenţa Vestului, a lumii, în general, faţă de medicamentele importate din China este mai mare decât în alte domenii. 80% din ingredientele necesare producţiei farmaceutice americane provin din importuri din această direcţie. 370 de medicamente, considerate esenţiale de către OMS, depind de componente chineze. Relevarea acestei dependenţe a fost făcută public de nevoile combaterii crizei. Ce pârghie mai puternică la dispoziţia liderilor chinezi decât lanţurile de aprovizionare de care depinde sănătatea lumii!
Citeste mai mult: adev.ro/q8qe60
Descoperă mai multe la Beijing | China ⓜ mapamond domains
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
