Un reportaj curajos realizat de Angélique Forget și Antoine Védeilhé în Xinjiang, provincia chineză unde peste un milion de uiguiri sunt prizonieri în lagăre de „reeducare“.
Inutil de precizat că jurnaliștii occidentali nu sunt bineveniți prin părțile locului: cartiere întregi ai căror locuitori au dispărut, pur și simplu, peste noapte, sigilii puse de autoritățile chineze la intrarea în locuințe sau magazine și, bineînțeles, urmărirea constantă a restului populației prin camere de luat vederi instalate la tot pasul, sisteme perfecționate de identificare facială, controale permanente în piețe, la urcarea în autobuze, în orice spațiu public susceptibil să devină loc al disidenței.
La minutul 14 – mărturia unei femei chineze care a reușit să fugă în Kazahstan, după ce, sechestrată într-un lagăr de uiguri, fusese obligată să-i învețe mandarina și obișnuitele formule de spălare a creierelor:
„În fiecare zi, trebuia să lucrez cu deținuții, trebuia să-i fac să spună de sute, de mii de ori:
«Sunt chinez și sunt mândru de China.» Erau obligați să spună fraza asta stând în picioare, cu voce tare, iar eu trebuia să-i învăț pronunția… De mii de ori… Erau obligați să-și arate dragostea față de Xi Jinping și față de Partidul Comunist. Când intram în sala de curs, doi polițiști înarmați mă urmăreau din spate.
Erau mereu în spatele meu… Uneori, în timpul orei intrau în clasă alți polițiști înarmați; erau doi sau trei și îi luau cu forța pe unii deținuți. Sunt oameni pe care nu i-am revăzut niciodată. Seara, de obicei la cină, auzeam strigăte. Vocile acelea sunt cele mai înfiorătoare voci pe care mi-a fost dat să le aud vreodată: erau oameni torturați. Oficial, deținuții sunt acolo pentru a fi reeducați; în realitate, sunt maltratați și torturați.“
sursa : Mihai ȘORA
Reportajul poate fi văzut aici: /www.arte.tv/en/videos/
- hosting | domenii | securitate
